Indie Folker: Publicul de pe stradă este mult mai greu de convins. Trebuie sa fii mult mai prezent ca să captezi atenția și să o păstrezi

Arta iese în stradă în 14 octombrie la cel mai mare Jazz in the Street al toamnei. La ediția de săptămâna trecută, în 6 octombrie, Indie Folker ne-a cântat pe Eroilor. Am fost curioși să aflăm cum a fost experiența aceasta pentru membrii trupei, așa că l-am întrebat pe Cseke Robert, vocalistul Indie Folker.

Ați participat la Jazz in the Street 2018. Cum a fost pentru voi experiența de a cânta în stradă?
Am mai cântat în stradă, nu e prima dată când încercăm acest tip de concert, mi-a plăcut întotdeauna modul acesta de a prezenta muzica live. Desigur, nu orice festival sau orice oraș este potrivit pentru cântări în stradă. La Cluj a fost perfect!

Ce e diferit, din punctul vostru de vedere, între un concert stradal și unul dintr-o sală de concerte?
În cântările pe care le-am avut la alte festivaluri de acest gen (în Veszprém, Ungaria/Satu Mare/Sf. Gheorghe) am avut experiențe total diferite față de Cluj. Experiența mea era că publicul de pe stradă este mult mai greu de convins, trebuie sa fii mult mai prezent ca să captezi atenția și să o și păstrezi. Într-o sală de concerte sau un club e mult mai ușor, totul e mai intim, toți știu de ce au venit acolo.

Cum vi s-a părut publicul care a asistat la concertul vostru de la Jazz in the Street 2018?
Publicul de la acest eveniment ne-a făcut treaba ușoară! Personal, am fost pregătit pentru scenarii de muzică stradală cum am avut în unele orașe, aici chiar m-am simțit ca într-un club. Am avut public atent la ce se întâmplă, venit în mod special pentru eveniment. A fost super!

Care credeți că sunt plusurile și minusurile artei stradale în Cluj? Ce ar trebui îmbunătățit?
Plusuri sunt multe. Există public interesat să asiste la evenimente de acest gen, se dovedește în fiecare an cu Jazz in the Park. M-aș bucura să se umple străzile Clujului cu muzică live, mai ales că în ultima perioadă s-a pus foarte mare accent pe electronic și muzica live a fost neglijată total. Mă disperă să aud că cineva a fost la un “concert live” la un DJ whatever, evenimentele de acest gen mai au și un rol educativ.

Este Clujul un oraș primitor/potrivit pentru arta stradală? De ce credeți asta?
Clujul are tot mai multe zone/străzi care sunt potrivite pentru arta stradală. Cererea există, trebuie doar să existe și platformele funcționale care să poată aduce arta în stradă, în mod constant. Ceea ce faceți voi e chiar admirabil!

Publicul vine, stă, dar și pleacă în timpul concertului. Cum ați simțit voi atitudinea trecătorilor/publicului la concert?
Din câte am observat, nu era prea mult du-te-vino în timpul cântării. Am văzut lume care a venit pentru un eveniment și au participat până la capăt. Nici traficul de mașini din spatele nostru de pe Eroilor nu era deranjant. A fost un spațiu bine ales.

Obișnuiți să cântați în stradă, ați mai făcut asta în trecut? Dacă da, în ce context? Dacă nu, de ce?
Când am lansat primul album Indie Folker, “Monsters In Rome”, am organizat și un turneu de prezentare în Anglia și pentru a-mi promova evenimentele, obișnuiam să îmi setez un banner în apropierea localurilor unde urma să cânt…și cântam 3-4 ore pe stradă pentru promovare. Nu am avut altă idee mai bună, m-au și amendat o dată. Nu era planificat să cânt pe stradă, dar aveam contracte pe care trebuia să le onorez (aveam obligația să adun un număr minim de persoane la concert, ceea ce îmi era mai greu, neavând prieteni sau cunoștințe acolo) și așa m-am gândit eu să captez atenția.
Aceste cântări mi-au dat avânt. După doi ani și ceva am participat la un festival din Sf. Gheorghe și mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut că e o provocare să dezbraci aranjamentul pieselor în așa fel încât să aibă sens într-un context stradal – și să poți cânta pe stradă într-un mediu organizat. De atunci am participat la mai multe evenimente de acest gen, cel mai memorabil a fost în Veszprém, Ungaria, în cadrul unui festival pe care de mult îl urmăream, dar și în Satu Mare am participat de două ori…în total am avut vreo 30-35 de cântări pe stradă, cred, la diferite festivaluri.

Multe persoane încă mai văd arta stradală ca pe o formă de cerșetorie. Inclusiv unii artiști. Ce le-ați transmite, din perspectiva unui artist care a făcut asta?
Am scris o piesă care se numește “Hobo”, tocmai inspirându-mă din acele cântări pe stradă din Londra când îmi promovam concertele. Am fost abordat de mai multe ori de polițiști, o dată mi-au zis că dacă nu mă opresc îmi vor confisca chitara. Sentimentul acesta de a fi nedorit este o povară, într-adevăr. Dar să ieși în spațiul public, pe străzile aglomerate și să fii remarcabil…e o provocare. Te învață foarte multe. Nu ai luxul luminilor de club, nu ai probabil nici amplificarea pe care o dorești…și toată lumea se grăbește undeva. Dacă reușești să-i oprești cu o melodie, cu un riff, cu ceva… știi că acel lucru va funcționa în orice loc sau club. Desigur, acum prefer să cânt pe stradă într-un mediu mai organizat, totuși, cum ar fi un festival de acest gen. Merită să ai acordul Primăriei, să ai un pic de hype în jurul evenimentului și să ai și o oarecare protecție.

Un mesaj pentru clujenii care zilele astea ajung la Jazz in the Street:
Am auzit că va fi un line-up foarte interesant. Să vezi muzicieni de calibru așa de aproape, într-un mediu atât de accesibil… nu se întâmplă în fiecare zi, nu merită ratat.

Și un mesaj pentru cei care încă nu au participat:
Este un eveniment gratuit, accesibil, cu muzică bună. Nu văd care ar fi obstacolul.